Am fost multă vreme obișnuiți să ne privim corpul ca pe un ansamblu de oase, mușchi și alte structuri anatomice. Foarte puțin și foarte rar privim dincolo de partea fizică, la faptul că suntem mai mult decât atât. Suntem și trup, dar și mental, și suflet, și energie, și emoție. Emoție care își lasă amprenta în corpul fizic, vrem – nu vrem. Corpul comunică permanent cu acea parte a „minții de dincolo de minte”, subconștientul, devenind, într-un fel, oglinda perceptibilă a acestuia. Nu mai este o noutate teoria conform căreia, dacă nu procesăm emoțiile, dacă nu conștientizăm traumele trăite cândva, dacă nu lucrăm cu mintea noastră, vom constata cum toată această tensiune se acumulează la nivel fizic, în țesuturi, creându-se blocaje.

Centrul de greutate al corpului uman îl reprezintă pelvisul. Din punct de vedere anatomic, pelvisul poate fi privit ca un conglomerat de fibre, o zonă circulară învelită în țesut conjunctiv (fascia) și straturi de mușchi, cu rol esențial în stabilizarea și susținerea corpului. Fascia este ca o „schelă” ce susține gravitația și conectează articulațiile. O fascie sănătoasă este fluidă, flexibilă, subțire, elastică. Fascia inflexibilă e rigidă, casantă, ca un „burete” uscat. Se transformă încet, dar sigur, într-un corset care ne înfășoară. Circulația sanguină, limfatică, energia, totul este afectat de blocaje. Fascia devine un nod de țesut cicatrizat, ce congestionează organismul. Nodulii limfatici, traiectele nervoase, toate se află în fascie. Este, așa cum o mai numesc specialiștii în tehnici de integritate structurală, o „autostradă” care face legătura chimică și electrică între toate celulele noastre. Energia toxică acumulată, împiedică organismul să se echilibreze, prin blocarea fluxului firesc al autovindecării. Când vorbim de toxicitatea fasciei și luăm în considerare și conexiunea dintre minte și corp, vorbim de fapt și despre traumele blocate, despre amintiri dureroase neexprimate, despre emoții captive, reprimate. Bolile se dezvoltă acolo unde există un centru energetic blocat de resentimente, furie și orice alt element din acest spectru larg al emoțiilor negative. Dacă ne gândim la energia negativă reactivă a resentimentelor sau la momentele de furie, atunci când subconștientul reacționează, proiectând emoția în corpul fizic, ne imaginăm cum acesta se „strânge”. De exemplu, atunci când suntem stresați, pelvisul se contractă, energia se comasează. În corp se resimte o slăbiciune a mușchilor, însoțită adesea și de afectarea organelor ce nu mai sunt astfel optim susținute, determinând instabilitate, disconfort sau dureri lombare, tendoane încordate, mers aplecat, balonare, probleme ale intestinelor și ale organelor de reproducere. Aceasta este o parte din ceea ce putem percepe la nivel fizic. Dintr-o alta perspectivă, spirituală, energetică, pelvisul, ca punct central al corpului, are legatură cu temerile, cu îngrijorările legate de familie, de planul material. Faptul că suntem mereu încordați ne face sa strângem, să apăsăm, să comasăm toată energia noastră.

În corp există trei structuri responsabile de răspunsul organismului la stres: Pelvis -> Diafragma -> Maxilar. Dacă una dintre aceste structuri este contractată, toate celelalte vor fi și ele. De câte ori încordăm maxilarul când suntem nervoși? De fiecare dată adăugăm mai multă tensiune în întregul nostru organism. Fără să vrem. Fără să știm. Când ne încordăm, se crează o compresie la nivelul diafragmei și al plamânilor, dar și la nivelul maxilarului, tot sistemul fiind rigid. Când pelvisul se relaxează, se extinde și diafragma, mușchiul responsabil de procesul respirației, dar și de purificarea energiei emoționale. Când inspirăm, se crează o presiune firească, blândă, pe organe, acestea fiind usor împinse spre pelvis. Când expirăm, organele sunt „împinse” înapoi, în diafragmă, aceasta face plamânii să se contracte, eliberând astfel dioxidul de carbon din alveole. Dacă ne folosim și de puterea intenției, eliberăm în același timp toate toxinele, dar și resentimentele și tot ceea ce este acumulat la nivel subtil. Maxilarul se relaxează și el. De aceea sunt recomandate din ce în ce mai mult, exercițiile de respirație conștientă, menite să aducă un plus de relaxare, minții și corpului deopotrivă.

În fiecare situație în care integritatea mușchilor posturali este compromisă, întregul sistem este afectat. Pelvisul este asociat cu energia controlului și a forței. Atunci cand pelvisul este încordat, instabil, operăm în ceea ce psihologii numesc „modul de supraviețuire”. Nu ne folosim creativitatea, rămânem ancorați în planul material și ne deconectăm rapid de la  noi înșine.

Relaxarea pelvisului prin diferite metode terapeutice ajută în primul rând la calmarea sistemului nervos, și abia mai apoi la restabilirea echilibrului sistemului osteoarticular. Nu este așadar de mirare că una dintre cele mai importante proceduri în tehnica Bowen este cea adresată pelvisului. Aceasta nu doar corectează dezechilibrele pelvine, fiind recomandată oricărei probleme a coloanei vertebrale și a bazinului, dar este foarte utilă și pentru disfuncționalități ale organelor interne. Este o procedura dinamică, puternică, nelipsită din orice protocol terapeutic.

Într-un fel sau altul, trebuie să învățăm să ne reconectăm cu corpul nostru, dar în egală  măsură și cu mintea noastră. În acest proces avem nevoie și de dorința de a elibera credințe profund înrădăcinate, iar uneori, schimbarea tiparelor mentale este poate cea mai grea sarcină dintre toate. Dar când, în sfârsit, reușim să ne eliberăm mintea, vom constata că tensiunile corpului nostru se eliberează și ele și suntem răsplătiți cu vitalitate, flexibilitate și sănătate.