Prima filă a poveștii mele de terapeut s-a scris în urmă cu mulți ani. Mi-a fost dat să descopăr această terapie într-un context dificil, atunci când unul dintre oamenii cei mai dragi sufletului meu se confrunta cu o afecțiune care, din punct de vedere medical, și-ar fi găsit rezolvarea doar printr-o intervenție destul de traumatizantă și după o lungă perioadă de recuperare. Nefiind o perspectivă plăcută, am căutat alte opinii, am încercat tratamente diverse, însă nimic nu părea să dea rezultate, iar timpul se scurgea, dar nu în avantajul nostru. Acceptasem într-un final ideea de intervenție chirurgicală, ca și unică soluție, însă ceva mai puternic decât mine îmi spunea că există totuși remedii mai putin invazive, ce nu fuseseră încercate. Nu cred în coincidențe, ci în sincronicități, așadar s-a “întâmplat” ca răspunsul să vină prin intermediul unui articol despre tehnica Bowen. Rezultatele nu au venit peste noapte, dar progresiv, săptamână după săptămână, simptomele se atenuau, în câteva luni, viața revenind la normal. Și totusi, rămăsese o întrebare: ce anume produce vindecarea, de fapt? Cum funcționează tehnica? Cum este posibil ca o serie de mișcări atât de fine să aibă un efect atât de profund în alinierea structurilor osoase și musculare?

Și pentru că mintea mea nu găsea răspunsul, în toamna aceluiași an, începeam cursurile Academiei de Terapie Bowen. La acel moment îmi doream doar să înțeleg “mecanismul” din spatele fenomenului, să-mi răspund la întrebări. Acela a fost începutul unui drum lung, de la care nu m-am mai abătut. Au urmat ani de pregătire intensă, pas cu pas am trecut prin toate etapele formării mele de terapeut acreditat, nivel profesionist, apoi avansat, apoi master. Pentru că în opinia mea, un terapeut trebuie să fie complet și deschis spre cunoaștere, m-am îndreptat și către alte formări profesionale în domeniul medicinei complementare, din dorința de a integra tot ceea ce știam, într-un set de informații structurate care să mă ajute sa iau cele mai bune decizii în abordarea protocoalelor specifice și alegerea procedurilor optime. Am studiat mult, dar am rămas consecventă tehnicii originale Bowen, pe care o aplic și astăzi, exact așa cum am învățat-o.

Am început să transpun în parte practică, pe membrii familiei, ceea ce învățam la cursuri, apoi pe prieteni, cu rezultate vizibile, unele dintre ele, remarcabile. Au urmat apoi solicitări de la prieteni de-ai prietenilor, rude, prieteni de-ale rudelor. Programul meu “de după program” era mereu plin, seara și în weekend, iar eu, mereu ocupată, dar mai presus de toate, foarte fericită. Trăiam un incredibil sentiment de satisfacție, pe care nu-l mai experimentasem niciodată pe parcursul anilor de muncă de până atunci, cu toate că mă consideram un om pe deplin împlinit profesional. Mi-am dat seama foarte repede, că acolo, în acel spatiu fizic, în camera de terapie și aici, în acest domeniu, mă regăsesc cu adevarat, însă mi-a mai trebuit totuși o perioadă de luptă interioară, de “război” între mintea rațională și vocea inimii, între gândire și simțire, ca să mă dedic în totalitate acestei activități. Îmi iubeam ambele profesii, și pe cea din mediul corporatist în care lucram, dar mai ales, pe cea de terapeut.

Dacă ar fi să rezum tehnica Bowen la un singur concept, acela ar fi “reechilibrare”. Ca să poți să aduci echilibrul în starea de sănătate a altora, este necesar sa fii tu, mai înainte de toate, în echilibru și armonie cu tine însuți și cu tot ceea ce te înconjoară. De aceea, atunci când timpul devenise insuficient pentru a mai putea împleti într-un mod optim ambele activități cu viața mea personală, am simțit că este momentul să aleg. Am ales să rămân terapeut, în ciuda unei multitudini de păreri cel puțin circumspecte, într-o lume concentrată eminamente pe câștiguri materiale și statut social. În cazul meu, vocea inimii a fost cea care s-a făcut auzită, convingerea fiind că cea mai bună alegere este cea dictată de suflet. Am ales să-mi urmez drumul, în concordanță cu ceea ce-mi spunea intuiția, având alături desigur, câțiva oameni dragi care au crezut în mine, și care m-au susținut necondiționat. Fiecare moment în care simțeam că îmi este greu, mi-a fost ulterior răsplătit, fără a putea fi cuantificat, de mulțumirea clienților mei și de zâmbetele copiilor cu care lucram.

Astăzi mi-am răspuns la întrebări. Știu cum funcționează tehnica. Am învățat cum s-o aplic eficient. Cum mi-a schimbat Bowen viața?  Am înlocuit total tiparele de gândire, ordinea priorităților, am început să caut răspunsuri mai mult în interiorul meu și mai puțin în lumea exterioară, să descopăr ce ne definește și ce este esențial în viață. Am înțeles că succesul nu se rezumă la a câștiga premii, ci prieteni, că împlinirea autentică, nu cea declarată, vine din bucuria lucrurilor pe care le faci din inimă și nu din obligație sau cutume sociale. Am înțeles care este elementul de bază în procesul de autovindecare și cât de mult ne putem ajuta corpul, am înțeles de fapt cât suntem de puternici. Am acceptat și că nu întotdeauna ne stă în puteri să vindecăm orice, pe oricine și oricând, că oricât de tare ar durea, totul are limite, dar m-am bucurat să constat că acolo unde e prea târziu ca să mai vindece, terapia aduce alinare.

Sunt recunoscătoare pentru fiecare tratament finalizat, pentru fiecare rezultat pozitiv obținut, pentru toți oamenii minunați (fiecare, special în felul său) pe care i-am cunoscut, de la care am învățat ceva și pe care am reușit să-i ajut să treacă mai ușor peste o durere sau o boală, prin priceperea mea, cu sprijinul lui Dumnezeu.

În capitolul meu dedicat BOWEN, filele se scriu in continuare. Zi după zi, anotimp după anotimp, an dupa an. Cu recunostință și respect, cu dedicare și drag de oameni.